Iertarea

a-ierta

 

In ultima perioada ma tot gandesc la iertare. Conform dex acest verb inseamna

1. A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greșeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva. ◊ Expr. A-l ierta(pe cineva) Dumnezeu = a muri (după o boală grea). Dumnezeu să-l ierte, spun cei evlavioși când vorbesc despre un mort. Doamne, iartă-mă! spune cel căruia i-a scăpat (sau era să-i scape) o vorbă nepotrivită, necuviincioasă. ♦ A scuza. ◊ Loc. adj. De neiertat = condamnabil. ◊ Expr. Ba să mă ierți!, formulă cu care contrazici pe cineva; nici vorbă! 2. A scuti, a dispensa pe cineva de o obligație. 3. (Pop. și fam.) A permite, a da voie să… ◊ Expr. (Reg.) Nu-i iertat = este interzis. – Lat. libertare.”

M-am gandit la acele greselile pe care le facem sau ni se fac, dar pe care de multe ori nu le putem trece cu vederea.

In acest sens, mai jos scriu cateva explicatii pe care le-am gasit pe internet, explicatii, care mi se par destul de relevante. Hope it helps!!

 

În general, acest diagnostic este privit cu reticenţă. Aceasta pentru că preferăm să ni se vorbească tot în limbajul corpului nostru, cu analize scrise pe hârtie şi cu remedii ce se găsesc aliniate, frumos şi la îndemână, în numeroasele farmacii care promit răspunsuri simple, cumpărate cu bani. Şi pentru că nu dorim să credem că o durere atât de concretă sau o stare de rău localizată în orice parte a corpului nostru poate avea o cauză aparent abstractă şi nedozabilă în laboratoarele de analiză. Păstrăm în noi resentimente vechi, dureri neiertate, efectul acestora în suflet fiind asemănător otrăvurilor, care mai apoi se manifestă în bolile trupului.

 

Iertarea, un proces care ne aduce libertate

Ce este iertarea? Iertarea este un act voluntar, liber, prin care nu-i mai considerăm vinovaţi pe cei care ne-au greşit şi nu ne mai simţim vinovaţi faţă de cei cărora le-am greşit. Este un proces care ne aduce libertate, adevărat fiind că “iertând altuia, nouă ne iertăm”. Iertarea este un tratament, pentru că ne eliberează de sentimentele sau emoţiile negative care întreţin durerea şi prin aceasta poate vindeca. Atunci când nu iertăm, păstram mânie ascunsă în “ţinerea de minte a răului”, amărăciune, autocompătimire. Ne baricadăm în noi înşine după zidurile de durere care nu dispar doar întorcându-ne privirea de la ele. Iniţial, a simţi furie intensă sau mânie pentru o nedreptate trăită este o reacţie sănătoasă, firească şi uneori salvatoare. Ceea ce ne îmbolnăveşte este transformarea acestor sentimente în ură sau în dorinţă de răzbunare, care ne parazitează şi se hrănesc din energia sufletului nostru. E nevoie de timp pentru a ierta. E nevoie de răbdare cu noi, pentru a nu ne pierde pe acest drum, fie în uitarea răului care este doar o ascundere a unei răni ce va ieşi iar la suprafaţă, fie pentru a ne desprinde de gândurile şi scenarile în care noi ne facem dreptate, despre care greşit şi inutil credem că va vindeca durerea pe care o trăim.

 

Iertarea, o faptă de iubire

A ierta nu înseamnă a scuza sau a scoate de sub orice responsabilitate pe cel care a greşit faţă de noi sau chiar pe noi înşine. Nici o vină, fie şi una explicabilă, nu este, în sine, scuzabilă. Ea poate fi doar iertată, fără a exclude dreptatea sau a anula consecinţele faptelor trăite. Este esenţială înţelegerea faptului că iertarea nu este un act de dreptate, ci o faptă de iubire care îl poate reabilita pe cel vinovat şi elibera pe noi înşine. Aceasta înseamnă a nu-l confunda pe răufăcător cu fapta sa, ci a urî păcatul, iubindu-l pe păcătos. Fiind o lucrare a iubirii, persoana care iartă trebuie să-şi asume liber alegerea pe care a făcut-o, fără a pretinde ceva de la cel pe care îl iartă, pentru că iertarea se dă, se cere, dar nu se pretinde. Este un act al celui ce iartă fără a avea legătură cu cel iertat, cu aprobarea, comportamentul sau reacţiile acestuia. De asemenea, nu implică în mod obligatoriu reluarea relaţiei.

Când iertăm, se întâmplă cu adevărat ceva extraordinar, dar cu noi, nu cu cel iertat. Acesta poate conştientiza şi el minunea şi îşi poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă în noi. Pe noi ne vindecă, nouă ne dă pacea, nouă ne dă puterea să ne rugăm pentru celălalt şi să lăsăm loc ca vindecarea să se producă, recuperând astfel părţile din noi, blocate în conflict şi neacceptare.

 

Să privim iertarea ca pe un dar divin

Şi totuşi, de atâtea ori ne este greu, chiar imposibil să iertăm, deşi simţim că asta ne-ar uşura, că ne-ar elibera de sentimentele grele care ne ţin prizonieri în lanţurile de durere, deşi dorim să mergem mai departe, să ne bucurăm, să avem iar încredere. Chiar dacă alegem să privim din perspectiva celui care ne-a rănit şi, astfel, ne vine greu “să ridicăm piatra”, uneori chiar nu putem ierta. Dar, rememorând cu sinceritate trecutul, putem găsi momente în care ne-a fost cel mai greu să ne iertăm pe noi înşine, decât pe altcineva. Acest fapt ne poate da un indiciu despre cine este judecătorul cel mai aspru al vieţii noastre, despre lipsa cronică de iubire şi neacceptare personală care formează ziduri în faţa bucuriei după care tânjim.

Un ajutor ar fi să privim iertarea ca pe un dar divin, unul care, deşi îl facem altuia sau nouă, este mereu ceva care ni s-a oferit înainte, ca de fapt fiecare lucru din viaţa noastră. Dacă am învăţa să privim ce trăim din perspectiva unui dar din iubire, suferinţele sufletului ar fi mai scurte şi noi am putea să trăim mai frumos şi mai liber.

iertare

Alta explicatie mai succinta ar fi urmatoarea:

Cum să iertăm:

  1. Să ne amintim ce presupune iertarea. Nu tolerăm o greșeală și nici nu ne purtăm ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, ci efectiv trecem cu vederea greșeala respectivă.
  2. Să ne gândim la foloasele iertării. Dacă înlăturăm mânia și resentimentele, vom fi mai calmi, mai sănătoși și mai fericiți.
  3. Să fim înțelegători. Toți suntem imperfecți. Întrucât ne bucurăm când suntem iertați, ar trebui și noi să fim dispuși să le iertăm celorlalți greșelile.
  4. Să fim rezonabili. In functie de gravitatea greselii (minora, majora)
  5. Să acționăm cu promptitudine. Să ne străduim să iertăm cât mai repede posibil, ca să nu permitem mâniei să se intensifice

 

 

Ce nu presupune iertarea

  • A tolera răul făcut. 
  • A ne purta ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. 
  • A le permite altora să profite de noi. 
  • A ierta fără a avea motiv întemeiat
  • „A ierta” orice presupus afront. Uneori, în loc să iertăm o așa-zisă jignire, ar fi bine să recunoaștem că nu avem motive întemeiate să ne simțim jigniți.

sursa: Diverse site-uri

Normal, multe alte explicatii mai pot fi adaugate, dar acestea mi se par “aplicabile”.

1d49aab3ca2b9f39cae5f8c55bf6e5a7

 

5 recomandari ca sa depasesti un blocaj emotional

 

 

Inainte sa scriu acest articol, am cautat rapid pe Google sa vad ce spune lumea despre “blocaje emotionale.”

Am fost surprins sa vad ca oamenii folosesc termenul si iti dau si solutii, dar nimeni nu il defineste.

Mi se pare comic sa incerci sa dai o solutie pentru o problema pe care nu stii cum o cheama.

Asa ca in acest articol, inainte sa trecem la cele 5 recomandari, as vrea sa descriem putin blocajele emotionale.

Probabil deja stii ce-i acela un blocaj. Orice definitie am lua din dictionar, intr-un blocaj vorbim despre ceva (elementul 1) care opreste altceva (elementul 2).

De exemplu, daca zidesti un baraj in calea unui rau, ai un blocaj. Simplu pana aici.

Cand vorbim de blocaje emotionale, insa, apar confuzii.

Pentru ca desi ne referim la acelasi fenomen, blocajul are legatura cu lumea noastra emotionala.

Apare o intrebare: intr-un blocaj emotional, emotiile blocheaza procesul sau sunt blocate de proces?

Si cel mai rapid raspuns este: ambele.

Adica, intr-un blocaj emotional, este vorba atat de blocator, cat si de blocat.

 

Astfel, un blocaj emotional are 2 etape:

  1. Se formeaza treptat, piatra cu piatra, caramida cu caramida.

Rareori apare dupa o singura experienta.

In majoritatea cazurilor, este un proces pe care poti sa-l vezi cum picura.

  1. Blocajul are rolul sa previna continuarea unui proces sau a unei actiuni.

Practic, el blocheaza tot ce creierul emotional respinge.

Observa te rog ca nu am spus ca blocheaza tot ce ne face “rau”.

In esenta, blocajul emotional se formeaza prin experiente emotionale repetate si are ca rol sa ne opreasca sa ajungem in aceleasi experiente.

Iata 2 exemple din situatii reale:

Sa presupunem ca iti dai toata increderea unei persoane si te “tradeaza”.

In timp, blocajul emotional care se poate contura este sa devii rece si indiferent fata de acea persoana.

Poate nu iti schimbi actiunile, dar emotional te distantezi, ca sa nu mai traiesti acea stare de tradare.

Un alt exemplu este cand un copil muncitor si cu rezultate remarcabile vine cu prima nota slaba acasa.

Daca parintii lui isi exprima nemultumirea fata de nota mica, fara sa aprecieze restul rezultatelor bune, copilul efectiv va “inregistra” acel moment de durere si isi va dezvolta in timp teama de a gresi si sentimentul ca nu e suficient de bun.

Uneori, situatiile de acest gen duc extreme: persoana tradata se revolta si rupe orice legatura, copilul refuza sa mai invete sau ajunge un adult cu o atentie disperata sa nu greseasca.

Poate unii nu le-ar numi blocaje emotionale, dar ce se petrece de fapt?

Orice comportament emotional de acest gen ne impiedica sa luam decizii bune si sa avem rezultate diferite.

De obicei, cand o persoana se simte tradata, isi extinde treptat acest blocaj si fata de altii.

Va reactiona vehement la orice semn care i se pare ca “miroase” a tradare.

Atunci cum sa aiba relatii de calitate?

Ca o paralela: e ca atunci cand un om merge pe strada si cade intr-un canal descoperit.

Va evita toate canalele, poate toata viata! 🙂

Poate a cazut din neatentie si e cazul sa-si asume fapta.

Dar ii va fi mai usor sa ramana suparat pe regia de apa-canal sau pe primarie si sa urmareasca panicat toate canalele.

Ok… Deja stiam amandoi cum se simt blocajele. Fizic. Ca vin cu o tensiune, o strangere de inima.

Acum stim si sa le definim.

Asa ca e cazul sa trecem la cele 5 recomandari prin care sa le observam si sa le depasim, indiferent de context.

 

1. Cauta sa-ti dai seama din ce experiente emotionale provine.

Este important sa descoperi pas cu pas CUM ai creat acest blocaj in timp.

De regula, raspunsul nu sta intr-o situatie singulara.

Cauta mai multe experiente in care ai simtit aceeasi stare.

Eventual chiar scrie o lista cu 10-20 de astfel de situatii concrete.

Te va ajuta sa intelegi nuantele blocajului tau.

 

2. Constientizeaza ce s-ar intampla daca nu ai avea blocajul.

Cu alte cuvinte, ce incerci sa eviti?

Poate sentimentul de tradare, ca in exemplul nostru.

Afla ce incearca sa-ti spuna creierul emotional.

Unde nu vrea sa ajungi, chiar daca rational, tu vrei sa ajungi acolo.

 

3. Cand apare blocajul, gaseste metode sa-ti schimbi starea.

Stiu ca multi intreaba “Crezi ca poti sa elimini un blocaj care s-a creat in ani de zile daca schimbi starea?”

Raspunsul este simplu. Creierul nu ne vrea raul, dar gaseste solutii asa cum stie cel mai bine la un moment dat.

Daca intervenim constient, ne reprogramam obisnuintele mult mai repede fata de timpul in care s-au format.

Este un antrenament.

Cand iti schimbi starea, ii repeti creierului ca e nevoie sa faca o schimbare in modul cum reactioneaza.

E ca si cum i-ai spune direct, ca unei persoane:

“Stiu ca tu asta ai invatat in timp, dar acum imi doresc sa reactionezi diferit. Hai sa-ti arat cum mi-ar placea.”

4. Opreste-te din lupta

Stiu ca-ti vine greu asta, luptatorule / luptatoareo!

Fiecare blocaj emotional s-a instalat pentru binele tau (asa cum il percepea partea ta emotionala, subconstienta).

Dar daca vrei sa rezolvi problema si sa iti schimbi obiceiurile, e necesar sa intelegi asta la nivel profund, sa respecti deciziile pe care creierul emotional le-a luat si sa incetezi lupta cu tine.

 

5. Ai rabdare.

Este un proces, un antrenament care poate dura de la cateva zile, la cativa ani.

Unele cicluri emotionale s-au creat in ani si poate se calmeaza pe moment, dar revin cand nu te astepti.

De aceea, este vital sa lucrezi continuu cu tine.

Insa relaxeaza-te. Cu fiecare antrenament, va fi din ce in ce mai bine.

 

Iata deci 4 concluzii simple din acest articol:

  • Blocajele emotionale se construiesc pas cu pas si au un scop bine definit.
  • Odata ce le intelegi scopul si mecanismele, este mult mai usoara schimbarea.
  • Creierul ne vrea binele – el ia decizii conform cu ce a invatat la un moment dat.
  • Misiunea noastra este sa il intelegem si sa ne intelegem cu el ca sa facem schimbarea.

 

Iti doresc mult succes in lucrul cu lumea ta emotionala.

Pentru ca o viata constienta e o viata mai fericita.

 

SURSA: refleqt.ro

Mănânc emoțional. Este vina mea?

Intamplator am gasit un articol cu o tema … fooooarte cunoscuta tuturor. Merita citit!! 🙂

 

mâncat emoțional

Multe persoane cred că mâncatul emoțional înseamnă lipsă de autocontrol și se învinovățesc pentru asta. Însă mâncarea nu are numai rolul de a ne satisface foamea. Mulți dintre noi folosesc mâncarea pentru a se elibera de stres, pentru a face față emoțiilor negative, singurătății sau plictiselii. Mâncarea este un instrument foarte puternic și eficient pentru a ne elibera de orice tip de stare neplăcută. Dacă nu ar funcționa atât de bine, cine ar mai mânca emoțional?

Din experiența mea de peste 10 ani în cabinet îți pot spune că rareori se întâmplă ca mâncatul emoțional să fie cauzat de lipsa de autocontrol, deși de multe ori așa pare. În realitate, este vorba despre faptul că ne simțim copleşiţi de multe ori de emoții de tot felul, de la tristeţe la bucurie, de la la dezorientare la încântare, de la furie la frustrare. Iar asta se întâmplă cel mai des seara, atunci când intervine oboseala, nevoia fireasca de relaxare şi atunci când toate problemele de peste zi au nevoie de o supapă de evacuare.

Să trăiești o emoție negativă nu este deloc plăcut. Iar mâncarea îți oferă o alinare aproape instantanee, deoarece îți schimbă echilibrul chimic al organismului, responsabil de starea de bine, îți distrage atenția de la sentimentele negative și îți schimbă starea de spirit.

Cum se întâmplă acest lucru? Cea mai bună și completă explicație am aflat-o de la colegul și bunul meu prieten Cristian Olteanu, expertul KiloStop în mâncat emoțional, și vreau să ți-o dezvălui și ție astăzi.

De ce mâncăm emoțional?

Fiecare dintre noi trăiește diferit evenimentele din viața sa, în funcție de trecutul şi experienţele sale emoționale, mentale, spirituale sau chiar fizice. Aceste evenimente creează în noi diverse gânduri, care la rândul lor generează sau alimentează emoții.

Și ce facem noi atunci când aceste emoții ne copleșesc? Încercăm să ne apărăm, să ne protejăm de ele și pentru asta dezvoltăm anumite comportamente care să ne ajute să diminuăm emoțiile negative și să ne simțim mai bine.

Acest mecanism este unul cât se poate de sănătos. Practic, ceea ce facem este să căutăm și să găsim o soluție pentru ceva ce ne deranjează, soluţie fără de care nu am putea fi funcţionali.

Problemele intervin când acest comportament, această soluție pe care noi am găsit-o, are efecte negative pe termen lung asupra sănătății și siluetei noastre, așa cum se întâmplă cu mâncatul emoțional. Asocierea puternică dintre a mânca şi obţinerea unei stări de bine devine treptat indestructibilă, iar acest tipar de consum alimentar devine, în cele mai multe cazuri, o supraalimentaţie.

Și atunci, ce este de făcut?

3 pași către libertate

1. Conștientizarea

Primul pas pe care să-l faci este să conştientizezi că ai o problemă legată de comportamentul alimentar. Tu în ce situații apelezi la mâncărurile menite să te consoleze sau să te răsplătească? După o zi grea la serviciu, după o ceartă cu partenerul, după ce ai încheiat cu succes un proiect sau după o zi în care nimic nu ți-a mers bine?

De cele mai multe ori, mâncatul emoțional este legat de emoții negative, dar poate fi generat și de emoții pozitive, cum ar fi recompensa pentru că ți-ai atins un obiectiv sau sărbătorirea unui eveniment fericit.

Este foarte important să identifici acele situații care îți creează emoțiile pe care le contracarezi cu mâncare, pentru a putea merge mai departe și a te elibera de mâncatul emoțional.

2. Acceptarea

Următorul pas este să accepți că ceea ce faci în acest moment este o soluție pe care ai descoperit-o la un moment dat în viața ta și care chiar funcționează pe termen scurt, deşi poate fi distructivă pe termen lung. Nu este vina ta că îți găsești refugiul în mâncare.

Legătura dintre hrană şi starea emoţională se formează din primii ani de viaţă. Din ziua în care ne naştem, asociem mâncarea cu dragostea, căldura, mângâierile şi atenţia mamei. În copilărie, suntem recompensaţi cu bunătăţi pentru fiecare reuşită mai mică sau mai mare ori pentru a depăşi mai uşor suferinţele fizice sau emoţionale.

Pe parcursul creşterii, publicitatea continuă să întărească asocierea mentală dintre mâncare şi bună dispoziţie. Expunerea repetată şi permanentă la imagini publicitare care invită la consumul de dulciuri şi produse de fast-food induc ideea că toate aceste comportamente sunt normale şi acceptabile.

Așa că nu te mai învinovăți! Fii blând cu tine și încearcă să găsești o altă soluție pentru că oricât de puternică ar fi această relație între mâncare și emoții, ea poate fi zdruncinată şi reclădită din temelii.

3. Soluțiile alternative

Cea mai bună modalitate pentru a întrerupe acest cerc vicios este să găsești o altă soluție decât mâncarea prin care să faci faţă emoţiilor. Asta pentru că dacă nu îți gestionezi emoțiile într-un mod care să nu implice mâncarea, nu vei putea să îți controlezi obiceiurile alimentare pe termen lung.

De cele mai multe ori dietele eșuează pentru că oferă sfaturi nutriționale logice care funcționează dacă ți-ai conștientizat deja obiceiurile alimentare. Ele nu mai funcționează atunci când în proces intervin emoțiile, care cer o recompensă imediată, care presupune mâncare. Așa că găsește-ți alte modalități pentru a-ți diminua emoțiile și a-ți schimba starea de spirit într-una mai bună.

Nu este suficient să înțelegi acest ciclu al mâncatului emoțional sau să înțelegi factorii declanșatori, deși acesta este un mare pas înainte. Ca să ai succes și să te eliberezi de mâncatul emoțional ai nevoie de alternative care să te ajute să faci față emoțiilor.

Poți să alegi meditația, exercițiile de respirație, mișcarea, aromoterapia, masajul, poți să citești o carte sau să te uiți la un film dar fără să ronțăi ceva în timp ce faci asta. Găsește acel lucru care să te liniștească, să te ajute să te simți mai bine. Pentru tine care este acest lucru?

Poate îți este greu să crezi că chiar funcționează pentru că ai mai încercat în trecut să reziști poftelor în astfel de situații și nu ai reușit. Adevărul este însă că ești mult mai puternic decât bănuiești. Trebuie doar să îți găsești în interiorul tău acea resursă care să îți dea aripi.

 

Sursa: http://totuldespreslabit.ro